Corespondență de la Londra: Moartea reginei Elisabeta a II-a – cum se simte sfârșitul unei ere, în inima unui regat. Palatul Buckingham, la răscruce de timpuri

Schimbarea e vizibilă deja pe străzile Londrei, încă de a doua zi de la moartea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Sunt semne peste tot care anunță că suverana, care a făcut parte din viețile britanicilor și altor națiuni timp de șapte decenii, nu mai este. Dar aerul de schimbare este simțit mai ales în inimile și neliniștea mulțimilor care au luat cu asalt capitala britanică în ultimele zile.

Regina a murit! Străzile Londrei, un ocean cu sentimente amestecate

Dimineață, în timp ce m-am îndreptat spre metrou, încă de la intrarea în stația Walthamstow, din nord-estul Londrei, m-a întâmpinat un panou cu mesaje de condoleanțe, care anunța trecerea în neființă a reginei. Câteva secunde mai târziu, Majestatea Sa mi-a zâmbit senin dintr-un portret mare cu însemne de doliu, afișat pe culoarul de acces la tren. I-am zâmbit și eu, cu inima strânsă. În metrou, oamenii schimbau între ei replici și priviri marcate de emoții amestecate, tristețe, bucurie, dar și multă neliniște. Odată ajunsă în Green Park, cea mai apropiată stație de Palatul Buckingham, zâmbetul reginei s-a replicat în alte zeci de portrete, ce au luat locul afișelor publicitare, salutându-mă pe mine și călătorii care invadau culoarele.

La intrarea din parcul Saint James, m-au înconjurat sute de glasuri și frânturi de conversații alerte cu diverse accente britanice, dar și în alte limbi străine, toate unite de evenimentele acestor zile. Oameni de toate vârstele, însoțiți de rude, prieteni, părinți sau copii, cu buchete de flori, mesaje scrise de mână și felicitări, aveau un singur scop: să ajungă la reședința oficială a reginei Elisabeta a II-a în semn de respect pentru întreaga ei viață petrecută în serviciul națiunii.

Omagii pentru regină

Mi-am croit rapid drum prin mulțime, însă anunțul ascuțit la portavoce al unui funcționar de la metrou mi-a tăiat din elan: “aleile care duc direct spre Palatul Buckingham au fost blocate, vă rugăm să urmați aleea din stânga către palatul Saint James, pentru a ajunge la bulevardul The Mall”. Aceasta arteră unește cele două palate – Buckingham și Saint James, unde se desfășoară toate acțiunile importante în această perioadă, iar zona a fost atent împărțită în culoare cu sens unic și accesul a fost restricționat, pentru a permite tuturor să ajungă, măcar o dată, în anumite puncte de interes pe durata zilei.

M-am alăturat valurilor de oameni care se îndreptau spre aceeași destinație. Trotuarele bulevardului The Mall erau ticsite, mulțimile fiind oprite doar de gardurile care protejează cele două sensuri de trafic, unde accesul mașinilor a fost la rândul său restricționat. Fiecare centimetru de trotuar dintre cele două palate a fost ocupat strategic, probabil dinainte de răsărit. Am găsit oamenii înarmați cu telefoane, tablete și camere moderne care se ridicau în aer la cea mai mică mișcare. Între timp, la Palatul Saint James, Charles al III-lea depunea jurământul pentru a deveni noul monarh al Marii Britanii.

Respect față de Elisabeta a II-a și pentru toți cei care participă la aceste momente unice în istorie

Graba de a imortaliza cel mai mic gest oficial și reacțiile automate au stârnit râsete și aplauze, la un moment dat, când a trecut o echipă de curățenie sau membrii ai echipelor de prim-ajutor, dispersate pe toate arterele din jur.

“Și ei merită aplaudați”, a spus o doamnă mai în vârstă zâmbind și imediat aprobată de o tânără.

Toți cei prezenți s-au arătat prietenoși și deschiși, însă conversau pe un ton scăzut și ușor solemn, departe de comportamentul gălăgios deseori întâlnit la manifestări publice. Am zărit multe priviri îngândurate, iar câțiva aveau lacrimi în ochi în timp ce împărtășeau din amintirile care îi leagă de regină.

Monarhia – tradiție, disciplină, continuitate

“Îmi aduce aminte de bunica mea, pe care am pierdut-o de curând. De Crăciun, la cina cu familia o urmăream la televizor împreună cu bunica mea care a iubit-o și avea un mare respect pentru ea”, mi-a mărturisit Laura, care a venit din Manchester, cu soțul și cei doi copii, pentru a asista în weekend la evenimentele din capitală.

Soțul Laurei, Kevin, mi-a spus că a vrut ca familia, în special copiii săi, să ia parte la aceste momente istorice: “am simțit că e important pentru copii să fie aici astăzi. Am văzut mesajul regelui ieri și am vrut să fim aici în această zi specială. E ceva de care copiii își vor aduce mereu aminte. Cred că regele va fi unul bun și va continua moștenirea mamei sale, are simțul ei de umor”.

Pentru fiul lor de 13 ani, Jacob, regina a fost o prezență constantă la masa de sărbători: “o urmăream de fiecare dată de Crăciun la televizor, cu bunica. Mi-a plăcut pentru că era amuzantă”. I-a scris o felicitare pentru a-i mulțumi pentru serviciul adus țării, iar împreună cu familia speră să ajungă să o lase la poarta palatului împreună cu un buchet de flori.

Alături de ei, alte sute de oameni încercau să își facă loc în aglomerație pentru a ajunge cât mai aproape de Palatul Buckingham. Printre aceștia l-am întâlnit pe Chris Doick, un veteran venit din Birmingham cu fiul său. Mi-a împărtășit cu mândrie că, sub domnia reginei Elisabeta, a servit timp de 23 de ani în Royal Corps of Signals, una dintre forțele de sprijin de luptă ale armatei britanice. “A fost un exemplu pentru noi toți, un simbol de stabilitate și pace. Majestatea Sa a fost prima femeie din familia regală care a făcut parte din serviciile armate”, a adăugat Chris.

“Am venit în semn de respect față de Majestatea Sa, care este o personalitate iconică ce a făcut parte din viața noastră, iar pentru unii dintre noi de când ne-am născut. Și văzând atât de mulți oameni adunați aici, mi se pare că este un lucru extraordinar, un adevărat tribut adresat ei ”, mi-a spus emoționată și Kay, venită dintr-o localitate din Hertfordshire împreună cu fiica sa.

Un grup vesel mi-a atras atenția. Două femei și o tânără, îmbrăcate elegant, protejau trei buchete mari și bogate de flori și își făceau poze. Au venit din South Yorkshire și așteaptă încă de la prima oră a dimineții. Una dintre ele, Kimberly, își amintește de faptul că doar cu cinci luni în urmă a participat la festivitățile de aniversare a 70 de ani de domnie a reginei.

“Mă încearcă sentimente amestecate, de tristețe pentru regină pentru că nu mai este cu noi și de bucurie pentru că îi urăm bun venit regelui. Am fost și cu ocazia festivităților Jubileului de Platină și am văzut-o pe regină la balcon, iar acea amintire va rămâne cu mine mereu”, mi-a spus Kimberly.

Momente istorice, imortalizate diferit

Feriți de forfota trecătorilor, în spatele unui punct de prim-ajutor, am zărit câțiva pictori care doreau să surprindă importanța zilei pe canava. Iar unul era dornic de vorbă.

“Sunt momente importante pentru noi toți din Marea Britanie, astăzi. Încerc să redau Palatul Buckingham și perspectiva pe care o am în acest moment“, mi-a spus pictorul Ben, care a venit din Manchester pentru a fi martor la aceste evenimente.

Printre mulțimile de britanici sosiți din toate ținuturile, am întâlnit și imigranți stabiliți în Anglia de ani de zile, pentru care regina Elisabeta a însemnat la fel de mult ca și pentru localnici. Carla din Venezuela este de 12 ani aici și în curând își va lua cetățenia britanică.

“Atmosfera este minunată cu atât de mulți oameni la un loc datorită acestei ocazii, dar totodată tristă din cauza decesului reginei. Am venit să aducem niște flori și așteptăm de câteva ore bune, de dimineață, ca să le depunem“, a mărturisit Carla.

Românii din Londra, omagiu pentru regină

Și pentru Laura din Craiova, Anglia a devenit acasă:

“Sunt aici de 9 ani de zile și azi am venit să ne depunem respectele față de regină. A fost și regina noastră din moment ce am decis să emigrăm în țara aceasta. Era o persoană extraordinară și a inspirat multă lume“.

După mai bine de patru ore de așteptare, am ajuns aproape de intrarea oficială a parcului Saint James, vizavi de palatul Buckingham, unde între timp au fost depuse zeci de buchete de flori și aprinse lumânări. Fiecare dintre cei sosiți acolo s-au oprit pentru a ține un moment de reculegere pentru regină, dar și să citească mesaje și să imortalizeze acest moment.

Doi londonezi, Pamela și Clifford, inspectau zona atent. Curioasă, Pamela a vrut să știe ce s-a întâmplat cu florile aduse de oameni în zilele anterioare și un membru al echipei de pază i-a răspuns că au fost mutate în alte locații din parc. Și-a adus aminte de o situație similară la care a fost martoră, în zilele ce au urmat morții prințesei Diana, dar și de ceea ce a însemnat ea pentru cetățeni și monarhie.

“Regina a păstrat toată țara stabilă. Dar acum așteptăm schimbări și cred că ar trebui să fie. Dacă privim în urmă, la ceea ce a făcut Diana, ea a schimbat familia regală și a adus-o în lumea modernă. A început acest trend, dar mai au multe de făcut. Regele are multe lucruri de continuat și vom vedea ce se va întâmpla“, a afirmat Pamela.

Daruri de la supuși. Monarhia nu a murit

Faimosul personaj de poveste, ursul Paddington, a fost și el prezent, în diverse forme – în desene și poze, dar și ca jucărie de pluș. Am stat de vorbă și cu Raffaella, care încerca să imortalizeze momentul într-o fotografie împreună cu un buchet galben de flori și o felicitare cu poza lui Paddington pentru a o trimite nepoatelor sale din Italia.

“Mereu a fost aici pentru noi și acum este foarte trist că nu mai este. I-am urat o călătorie lină și i-am mulțumit pentru tot ceea ce a făcut pentru noi toți și am pus și numele nepoatelor mele care o adoră pe regină și nu au putut fi azi aici“, mi-a explicat Raffaella.

Filmul scurt pe care regina l-a făcut în acest an, cu ocazia Jubileului de Platină, a devenit viral. Copii și adulți din lumea întreagă au descoperit cu încântare că Majestatea Sa ține în poșetă un sandviș cu marmeladă de rezervă, la fel ca ursul Paddington. A fost modul unic al reginei de a sărbători cei 70 de ani de domnie, cei mai lungi din istoria regatului britanic, și de a-și arăta și celebrul simț al umorului.

Am petrecut minute în șir citind mesajele și urările adresate Majestății Sale, iar două îmi vor rămâne mereu în minte și suflet:

“Dragei noastre regine, unica noastră constantă și stabilitate în această lume schimbătoare. Nimeni nu îți va putea lua locul.”

“Paddington, mi-am încheiat misiunea aici. Te rog, du-mă înapoi la soțul meu iubit. Îți mulțumim, Majestate!”.

Elisabeta a II-a a fost nu doar un simbol al stabilității și al unei monarhii unite, dar a arătat că poate ține pasul cu timpurile moderne. Și-a servit țara cu demnitate, eleganță și echilibru, iar odată cu dispariția ei se încheie de fapt o eră. Schimbarea este inevitabilă și a început deja, cu regele.